12 mai Expozitia Simple things

Sambata, 12 mai 2018, ora 15:00, Fabrica de Pensule, str. Henri Barbusse, nr. 59-61

Expozitia Simple things, Norbert Filep

Prima expoziție de desen a lui Norbert Filep cuprinde lucrări realizate recent, toate pornind de la chestionarea limbajului plastic al desenului prin folosirea unei geometrii bine controlate care se construiește minuțios, împotrivindu-se spontaneității cu care desenul este adesea asociat.

Diana Marincu: Desenul-rețea se poate întinde la infinit. Fiecare linie o sprijină pe următoarea și sistemul pe care îl creează depinde de fiecare urmă lăsată pe hârtie, de loialitatea și modestia cu care fiecare linie își acceptă rolul într-o Structură. Sol LeWitt scria despre seria Wall Drawings: „Desenatorul și peretele intră în dialog. Desenatorul se plictisește, dar apoi prin această activitate fără noimă găsește pacea sau neliniștea. Liniile pe perete sunt reziduurile acestui proces. Fiecare linie este la fel de importantă precum următoarea. Toate liniile devin un întreg.” Repetiția cu care mâna urmărește construcția acestui întreg devine un gest ritualic, anulând impulsul „artistic”. Ce mai înseamnă atunci punctul, linia, pata?

Norbert Filep: De la început, cele trei elemente ale limbajului vizual se află într-o legătură extrem de strânsă, datorită faptului că ele se compun una din cealaltă: linia este distanța minimă dintre două puncte, iar pata este distanța minimă dintre două linii. Astfel, desenul se constituie din puncte, precum imaginea digitală din pixeli, iar repetiția lor, din care se compune informația, fie ea de ordin figurativ sau abstract, este una controlată. Dar, ceea ce pare la prima vedere o situație exactă, redundantă, chiar ritualică, în secunda următoare se dezvăluie ca un întreg de o plasticitate extraordinară, unde impulsul artistic nu este anulat, ci mai degrabă este mistificat, ascuns. Acesta dezvăluie treptat, printr-o prezență subtilă, rezultatul proceselor ce generează actul de creație din interiorul mediului, unde dialogul are mai mulți interlocutori; în cazul meu, desenatorul intră în dialog cu hârtia, cu liniarul sau șablonul și cu uneltele de lucru care generează fluctuațiile subtile din desenul-rețea.

D.M.: Așadar, avem de-a face în procesul de lucru cu o triadă compusă din urma pe care mâna o lasă pe hârtie, instrumentul geometric pe care se sprijină și reacția hârtiei la acest „atac” minuțios. Căutarea plastică în acest caz se bazează pe acumulare – doar la final palimpsestul astfel constituit iese la lumină și se poate „citi” atât ca un sistem de gândire, cât și ca un obiect în sine, care cucerește spațiul. Cum se face trecerea la un desen tridimensional unde gestul, ritmul și intensitatea determină o „revoltă” a suprafeței plane?

N.F.: În procesul de față, prezența desenului tridimensional este diferită față de caracterul academic/ clasic al desenului, unde adâncimea/ tridimensionalitatea își aveau originea în mimesisul transpus pe hârtie. Aici avem de-a face cu două spațialități: una de factură metaforică, bazată pe prezența golurilor între frecvențele liniilor, un proces similar cu cel digital, negru-alb-negru, 1-0-1; și una de factură practică, unde coliziunea instrumentelor de lucru modifică suprafața suportului, astfel bidimensionalul devenind tridimensional. De obicei, metoda pe care o folosesc include niște instrumente care nu sunt neapărat specifice desenului liber. Ele sunt preluate din matematică, proiectare și arhitectură. Creioane dure, H-uri în general, liniare, echere, șabloane, sunt doar câteva din uneltele folosite pentru obținerea acestor tridimensionalități. Duritatea lor în raport cu flexibilitatea celulozei produce apariția volumului, pe hârtie construindu-se mici rețele de reliefuri, care devin și mai vizibile odată cu sculptura făcută cu creionul, unde fibra hârtiei este supusă unor procese prin care suprafața plană se redefinește prin curburi nespecifice ei.

D.M.: Tactilitatea lucrărilor tale – acele apăsări ale hârtiei și curburile rezultate – îmi amintesc de felul în care Jacques Derrida definea într-un text dedicat desenului procesul artistului ca fiind unul de „pipăire”, precum bastonul cu care se ghidează un nevăzător. Filosoful francez asocia aventurarea aceasta în întuneric cu procesul prin care desenatorul se ghidează folosind creionul, înainte de a ști ce se află în fața lui și expunându-se total necunoscutului. Cum arată acest spațiu abstract cucerit prin desen?

N.F.: Cea mai interesantă parte din această ecuație este rezultatul final. Îmi amintesc cât de incitante mi se păreau ecuațiile de la orele de matematică din gimnaziu și cât de satisfăcătoare erau rezultatele descifrate. Ceva asemănător se petrece si cu desenul, cu acest spațiu abstract necunoscut. Pornești de la o rețea de linii orizontale, apoi o rețea de linii verticale, apoi iar cu orizontale, și așa mai departe, ca într-un final lucrarea să primească titlul de SPIRALĂ, prin simplul fapt că ai scăzut liniile și cadrele cu câte un centimetru, prin decalarea sau introducerea unor necunoscute în ecuația generală. E vorba despre matematica suprafeței alese, despre aritmetica și geometria hârtiei, iar formele propuse pentru jocul abstract se încadrează în regulile acestei matematici. Astfel, douăsprezece dreptunghiuri cu dimensiunea de 38,5 x 25 cm ajung la o suprapunere perfectă în mai multe straturi doar prin simpla scădere care se aplică. Prin acest proces ia naștere spirala, definită de linia imaginară care unește centrul celor douăsprezece dreptunghiuri. Iar ecuația este decriptată. Dar totodată avem de-a face cu o criptare de gradul doi datorită intensității grafitului, așezat în straturi, care maschează primul rezultat. Din acest punct, privitorul este provocat să rezolve ecuația, să se transforme din spectator într-un topograf al acestui teritoriu abstract.

Norbert Filep (n.1990) trăiește și lucrează la Cluj-Napoca. În prezent este doctorand la Universitatea de Artă și Design din Cluj, unde a absolvit ciclurile de licență (2013) și master (2015) la specializările grafică, respectiv pictură. Printre principalele expoziții de grup la care a participat se numără: Light.Color, Mie Lefever Gallery, Ghent, Belgia (2014); Layers, Galeria Nicodim, București (2016); Out of the blue, Galeria Mobius, București (2017); Being Mountains, Being Seas, Lateral Artspace, Cluj (2017); The exquisite corpse drinks the new wine, Galeria Sector 1, București (2017).

Demersul propus de Norbert Filep este definit de limbajul abstract, unde gândurile și ideile se codifică în forme, culori, geometrii. Astfel iau naștere lucrări în care latura experimentală este prezentă, controlată, chiar codificată, iar procesul și structurile specifice fiecărui mediu sunt deconstruite și refăcute în diferite puzzle-uri aleatorii.

Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Expoziția poate fi vizionată după vernisaj în timpul programului de vizitare sau în afara acestui interval, cu programare. Vizitele includ un tur ghidat gratuit, care începe de la etajul întâ

Informatii si rezervari: 0727 169 569

Program de vizitare: 15:00 – 19:00

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.