17 februarie Experimentul

Vineri, 17 februarie 2017, ora 20:00, Teatrul Maghiar de Stat, str. E. Isac, nr. 26-28

Experimentul – bazat pe romanul Amantul de Marguerite Duras

Când razele soarelui pătrund pe fereastră, este foarte probabil ca într-un punct oarecare al camerei să apară o lumină albă încadrată de umbra tocului ferestrei sau striată de nervurile ramurilor golite de frunze ale copacului din faţa casei. Oare acestea există cu adevărat? Le văd, prin urmare există. În același timp, ştiu că aceste linii sunt doar închipuiri, proiectări… Atunci când ochii mi se concentrează asupra unor evenimente din trecut, ei se vor, poate, asemeni soarelui sau luminii din proiector. Privirea mea, care pătrunde prin multe lucruri, desenează o imagine care, în acelaşi timp, există şi nu există. Trecutul devine prezent sau poate doar o proiectare a lui aici și acum. De câte ori fac acest lucru, ideal este să fiu deschis. Astfel, poate că imaginea nouă și inedită care se desfăşoară în faţa ochilor mei mă va vrăji. Şi pe măsură ce mă cufund în ea, căutarea, descoperirea şi creaţia ajung să se întrepătrundă.

Amintirea este ea însăși creație. Ne îndreptăm atenția spre ceva inexistent. Mai precis, ea există doar că este invizibilă. Făcând-o să se întruchipeze, o reconstituim, o repoetizăm. În câte variante? Câte sunt necesare. Prezentul transcrie trecutul, care la rândul său redă prezentul.

Protagonista romanului Amantul de Marguerite Duras este însăși autoarea la vârsta de doar cincisprezece ani și jumătate, iar acțiunea se desfășoară într-o colonie îndepărtată a Franței, în Asia. Eroina are o relație scandaloasă cu un bărbat mai în vârstă cu zece ani, personajul adolescent alternând cu cel actual la o vârstă matură. Acesta încearcă să-și reamintească trecutul. Care dintre cele două eroine este mai reală decât celălaltă? Citind cărțile și interviurile lui Duras constatăm cu stupoare că varianta povestirii, pe care o considerăm reală, devine tot mai opacă, în timp ce ni se dezvăluie relația scriitoarei cu propria persoană, cu propria creație, cu prezentul și trecutul. Astfel, în această relație ne recunoaștem, poate, și pe noi înșine. Chiar noi suntem creatorii, poeții propriului nostru trecut.

Cu supratitrare în limba română

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.