Marţi, 20 septembrie 2022, ora 19:00, Teatrul National Lucian Blaga, Piata Stefan cel Mare, nr. 2-4
Pret bilet: intre 30 si 60 lei
Audiția, de Alexander Galin Audiția 20 septembrie Audiția 20 septembrie Audiția 20 septembrie
Regia: Ionuț Caras
Traducere de Liudmila Szekely Anton
Alexandr Galin, pe numele lui rusesc, s-a născut la 10 septembrie 1947 în satul Alekseyevka (regiunea Rostov) și și-a petrecut copilăria și adolescența în orașul Kursk, unde se petrece acțiunea piesei Audiția. Este unul dintre cei mai importanți dramaturgi, scenariști, regizori de film și teatru ruși contemporani. Teatrul scris de el se bucură de un mare succes, fiind montat pe scene celebre din Europa, America, Asia, dacă nu ar fi să enumerăm decât punerile în scenă de la Teatrul de Artă și Teatrul Maly din Moscova, Royal Shakespeare Theatre din Londra, Teatrul Odeon din Paris, Teatrul Schiller din Berlin. Celebri regizori ruși au lucrat pe textele sale: Kama Ghinkas, Lev Dodin, Henrietta Iankovskaia, Roman Viktyuk, Galina Volcek, Roman Kozak. Alexandr Galin a fost decorat cu importante ordine culturale străine, între care și cel de Ambasador al Artelor în S.U.A. și medalia „Sir Lawrence Olivier“ în Marea Britanie. Astăzi, dramaturgul se află la New York, și semnează Alexander Galin.
Piesa Audiția a fost scrisă în anul 1998 și are la bază un fapt real petrecut în viața autorului, în anii ’90, când era angajat al Teatrului de Păpuși din Kursk. Titlul original al piesei este Konkurs și a avut premiera în anul 2000 la Moscova, iar apoi, în 2002, la Deutsches Theater Berlin, în regia lui Konstanze Lauterbach.
După succesul cu Cartoforii de N.V. Gogol, actorul Ionuț Caras se apleacă asupra acestui text al dramaturgiei ruse disidente contemporane și semnează regia spectacolului. Pentru că decizia de a monta Audiția s-a cristalizat încă din 2021, Ionuț Caras recunoaște că situația nefericită actuală l-a determinat să citească piesa cu alți ochi. „Am încercat să înțeleg cum funcționa societatea rusă atunci (în anii 1990) și care ar fi legătura cu tragedia care se petrece acum. E un arc de cerc al istoriei recente. Dacă acum asistăm la ceea ce ar putea fi declinul unui dictator (mai nou, criminal de război), evenimentele care se petrec în spectacolul nostru surprind efectele pe care oamenii simpli le resimțeau în timpul acestei tranziții de putere, în momentul instalării celui care ar fi trebuit să fie «salvarea» unei societăți aflate în declin. Unde s-a ajuns – vedem cu toții“.
Dramaturgul Alexander Galin a avut amabilitatea să intre în dialog cu echipa artistică a Naționalului clujean, răspunzând unor întrebări arzătoare, ale căror răspunsuri au ajutat în mare măsură la construcția scenică și la înțelegerea poziționării autorului față de ceea ce numește el însuși „crima“ de la nordul și estul granițelor noastre: „Ne-am trezit din nou în cătușele totalitarismului. Parcă ne învârtim în cerc. Este greu să-ți imaginezi viitorul unei asemenea țări.“
Vă invităm să citiți întreg interviul, cu detalii despre autor, piesă și spectacol, pe pagina dedicată spectacolului Audiția pe site-ul nostru www.teatrulnationalcluj.ro.
Un comic amar și exploziv…
Suntem în anii ’90, într-un oraș rusesc de provincie, în care cenzura și rutina dezumanizantă a comunismului a fost brusc înlocuită cu golul și debusolarea produse de un capitalism dezrădăcinat, cu efect de tăvălug în viețile oamenilor de rând. Două fete și patru femei, rămase fără serviciu, se întâlnesc în holul înghețat al unui cinematograf unde așteaptă, febrile, să participe la Audiție. Marea Audiție care le promite câștigarea libertății, valorificarea frumuseții și a talentelor lor, speranța unui trai mai bun departe de mizeria și nefericirea de acasă. E un act de revoltă, de emancipare, pentru fiecare dintre personajele feminine în felul său: frumoasa pseudo-artistă Olga nu mai acceptă înșelarea sfidătoare a soțului ei, inteligenta intelectuală Nina fuge de o căsnicie marcată de depresie și de sărăcia adusă de disponibilizări, frusta Tamara nu mai suportă umilințele și violența conjugală, iar experimentata Varia încearcă să-și răscumpere fetele vândute rușilor printr-o nouă vânzare străinilor. Dar pe cât e de serios și de justificat acest act de independență, pe atât e de comică și ridicolă oferta artistică amatoricească pe care o propun, stârnind mila japonezilor interesați de tinere stripteuze dezinhibate, și nu de biete femei dezabuzate. Spațiul neprimitor al cinematografului devine pe rând sală de audiții, confesional fără voie, arenă de înfruntare a soților, dar și cerc al împăcărilor finale. Iar noi, recunoscând marea și cruda istorie în micile lor istorii personale, râdem împăciuitor, râdem exploziv, râdem amar, pentru că din nou și din nou, cei care au crezut în posibila schimbare au fost și sunt păcăliți. (Ștefana Pop-Curșeu(