29 aprilie Expozitia Glissando

Duminica, 29 aprilie 2018, ora 10:00, Muzeul de Artă, Piaţa Unirii, nr. 30

Expozitia personală de pictură Glissando

Expoziția personală de pictură Glissando deschisă de Radu Șerban  la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca este gîndită de autor astfel încît să proclame în cuprinsul ei străbaterea în solitudine a marilor căi cugetătoare de apă care își dezvăluie pasivitatea răbdătoare și stenică. Pictorul reușește să pună în scenă iluzia seducătoare a realității apei care se înfățișează asemenea unei „flăcări ude”. Imaginea (static/dinamică) sugerează un iluzionism al mișcării care transformă spațiul vizual într-un parc tematic al metafizicii populat ici-colo de vibrații, de un dulce senzualism, de cosmologii imaginare și de elemente vegetale (frunze, nuferi, arbori). Privind și văzînd apele le auzi cum freamătă. Apa are voci indirecte, este erotică, narcisiacă și revelatorie. Natura întreagă răsună de ecouri. La o adică în univers totul este ecou. Sintaxa și morfologia în care imaginația creatoare sugerează elementul acvatic ne indică faptul că nu mai suntem față în față cu o epifanie a spiritului ci mai degrabă suntem în fața unei epifanii a materiei. Expoziția dezvăluie, fără îndoială, în cuprinsul ei străbaterea în solitudine a marilor căi cugetătoare și atotintegratoare ale apei.

curatorul expoziției: Oliv Mircea

GLISSANDO mărturisește mai multe realități: cea mai la îndemînă este o viziune a integralității preocupărilor creative ale pictorului cărora le adaugă ca într-un athanor cunoașterea poetică spre care cercetarea sa se îndreaptă; apoi, spiritul modern al pictorului se dedică cu ardoare spre deplinătatea armoniilor originare care sunt găsite într-o lume a relativului absolut. GLISSANDO devine în expoziția de acum de la Cluj o sumă a existenței și a cunoașterii poetice a pictorului, cronica facerii prin culoare, a facerii și des-facerii de sensuri, a rătăcirii și revenirii știutoare care trece prin zona de vid și primește apoi bucuria miezului și a densității absolute. Expoziția dezvăluie o „arhitectură” de sensuri și imagini care „vorbește” despre aria spirituală a autorului ei. „Elanul creator” se edifică pe o temelie de măiestrie care nu sufocă vocația lirică a căutărilor, ci o structurează potențîndu-i valențele.

Pictura înțeleasă astfel, sub semnul saturnian al adîncimii, densității și al obscurității devine o intensă căutare și întrebare după/despre originile pe care pictorul le-ar reuni într-un centru care poate fi deopotrivă iradiant și absorbitor și a cărui energie constă în căutarea NOIMEI care te ajută să te regăsești pe tine însuți. Devenire continuă, ciclică, desfășurată în noimele Vieții. Căutările hermetic-saturniene pun în evidență o realitate cosmică pe care pictorul o subînțelege. Timpul poetic de cunoaștere este ciclic, animînd un sine care este învolburat, animat, și activ. Dincolo de semnificațiile spirituale ale acestei „flăcări care exprimă geometrii ale duhului acvatic” expoziția configurează un întreg sistem de alternanțe care contrapune accente grave dimpreună cu un tumult imnic subliniat de o cromatică vie care este animată de o certă forță revelatorie. Timpul eului este unul al așteptării, împăcat sau tensionat, oscilînd imnic de la profan la sacru sub semnul originilor eterne. Tensiunea „așteptării” este dublată de o tensiune, echivalentă a „întîlnirii”. Starea fundamentală a eului este dezmărginirea de sine care deschide adevăratele cărări către Centru. O frenezie a curgerii (de fapt a apropierii) și fiorul tainei care animă flacăra vie a apei stă mereu de veghe în fiecare lucrare. Cuprinsul de stări și cuprinsul de imagini depășesc descriptivul pictoric și pun în valoare, printr-un fin dozaj al energiilor iconice, pun în valoare și scot la lumină  stări dintre cele mai tainic-armonice dar și semne pline de energii ale împăcării și liniștii. Se știe că liniștea este la fel de importantă ca și sunetul. Aici liniștea ia forma imaginii, a posturii, a tăcerii și a apei care își dobîndește cu greu o binevenită neutralitatate. Criticului de artă îi mai rămîne să devină atent la pacea apei sau la felul în care apele-n ele însele curg.

Pictorul RADU ȘERBAN s-a născut în Cluj-Napoca în anul 1960.

Studiile și le face la Liceul de Artă din Cluj și la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București. Studiază pictura la clasa profesorului Marius Cilievici. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1990.

Trăiește și lucrează la Cluj. Este profesor doctor al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. A organizat un număr semnificativ de expoziții personale în Romania, Canada, Italia și S.U.A. A făcut expoziții și călătorii de documentare în Italia și Spania. Participă la expoziții de grup semnificative împreună cu artiști români și străini.

De mai mulți ani organizează Simpozionul de Arte Vizuale „Arta în Grădină” la Grădina Botanică de la Jibou.

Program de vizitare: 10.00 – 17.00

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *