Spectacolul nostru este unul clasic, pentru public, aș îndrăzni chiar să zic – pentru săli pline. Poate părea un vis frumos, mai ales acum, dar să nu uităm că beleaua asta în care ne găsim va trece. Viața va triumfa, teatrul și nevoia de întâlnire nu vor pieri și da, sălile vor fi în cele din urmă pline. Oricum, după aproape o lună de lecturi, discuții și analize în spațiul virtual, am încercat să ne comportăm normal și să lucrăm ca de obicei atunci când am ajuns pe scenă (alt spațiu virtual). A existat o energie ascendentă în permanență. Și pentru asta trebuie să le mulțumesc colegilor mei (actori, scenograf, ajutoare magice și tehnicieni), pentru vitalitate și încredere. Mai ales că și pentru ei era cumva o situație inedită: obișnuiți cu regizorul „clasic‟, au dat de mine, un coleg care le spunea ce să facă. Ei, poftim! Numai că, ce să vezi, dialogul a existat, mofturile nu au apărut defel și spectacoluaal a fost ridicat.Construcția acestei comedii atipice a lui Gogol e atent condusă și fin calibrată. Nu e genul de comedie la care hohotești întruna până pici de pe scaun. Dar nu e nici pentru cei care sunt obișnuiți doar să zâmbească subțire. Am presărat felurite ingrediente care să mulțumească și pe universitarul sceptic dar și pe controlorul de bilete afurisit. Spectacolul e pentru toată lumea, nu are prețiozități artistice sau elucubrații stilistice.

Am încercat doar să nu trădez autorul și povestea-i și să construiesc un spectacol care să slujească actorilor și desigur, dumneavoastră. Să ne vedem cu bine!
Ionuț Caras